Gramatică - Portughez-român dicţionar

Gramatică

Alfabetul portughezSubstantivulAdjectivulArticolulArticolul hotărâtArticolul nehotărâtPronumelePronumele personalPronumele reflexivPronumele posesivPronumele interogativPronumele relativPronumele negativPronumele demonstrativPronumele nehotărâtNumeralulNumeralul cardinalNumeralul ordinalFracţiiNumeralul adverbialOperaţii matematiceExprimarea timpuluiVerbulModul indicativTimpul prezentTimpul trecutTimpul viitorModul conjunctivModul condiţionalModul imperativParticipiulGerunziulAdverbulLista verbelor neregulate

1 Alfabetul portughez

Denumirea literelor din alfabetul portughez

a	[a]	h	[aga]	o	[o]	v	[ve]
b	[be]	i	[i]	p	[pe]	w	[dablju]
c	[se]	j	[ʒota]	q	[ke]	x	[ʃiʃ]
d	[de]	k	[kapa]	r	[erre]	y	[ipsilon]
e	[e]	l	[ele]	s	[esse]	z	[ze]
f	[efe]	m	[eme]	t	[te]
g	[ge]	n	[ene]	u	[u]

Literele K, W şi Y au fost de curând introduse în alfabetul portughez, dar nu sunt folosite decât în cuvintele şi numele străine. Pe lângă literele de mai sus, limba portugheză foloseşte şi următoarele litere cu diacritice: á, â, ã, à, ç, í, é, ê, ó, ô, õ, ú.

Pronunţia vocalelor

Vocalele din limba portugheză se pot pronunţa obişnuit (a, e, i, o, u) sau nazal (ã, am, an, em, en, im, in, om, on, um, un). Cele care se pronunţă obişnuit pot fi deschise, închise sau reduse. Nazalele sunt de regulă închise. Pronunţia lor depinde de poziţia faţă de accent. Când se află într-o silabă neaccentuată, pronunţia lor se reduce (de ex. o înaintea lui u nu se aude aproape deloc). De aceea, ascultând limba portugheză, avem impresia că are mai multe consoane decât vocale.

Pronunţia consoanelor şi a grupurilor de sunete

Silabele di, ti, ni se pronunţă dur: dizer [dyzér], sentir [sentýr], ministro [minýştru]. Consoanele b, d, f, m, n, p, r, t se pronunţă la fel ca în română. O categorie specială o formează grupurile de consoane: ch [ş], lh [li] şi nh [ň].

c [k], înainte de e, i [s], ch [ʃ]	q [k], în grupurile que [ke], qui [ki]
ç [s]	s [ʃ], la începutul cuv. [s], în grupul ss [s]
g [g], înainte de e, i [ʒ]	s [ʃ], între vocale [z]
gu+e [ghe], gu+i [ghi]	x [ʃ], în cuvintele de specialitate [ks]
h [-] nu se pronunţă	z [z], la sfârşitul cuvintelor [ʃ]
j [ʒ]	r [r], la începutul cuv. şi după l, n, s [rr]

În grupurile de două şi trei litere, pronunţia lui i este scurtă, iar u se pronunţă ca [w] semivocalic, aproape ca v.

gua [gwa]	que [ke]	qui [ki]
gue [gue]	gui [gui]	ão [au]
iai [iai]	eõe [oi]	ãe [ai]

Pronunţia în portugheza braziliană

Pronunţia braziliană este destul de diferită de cea portugheză. De exemplu, în varianta braziliană, sc se citeşte ca [s], e neaccentuat, ca [i], r (la începutul cuvintelor) şi grupul rr se pronunţă [h].În cea mai mare parte a teritoriului, grupurile te, de şi ti, di se pronunţă [ţi], [gi] (gente [jénţi], sociedade [sosiedági]). În sudul Braziliei (în statele Santa Catarina şi Paraná), te, de, ti şi di se citesc însă dur şi scurt [te], [de], [ti] şi [di] - gente [jénte]. d se înmoaie în unele grupuri consonantice (de ex. advogado - [adjivogádu]). De asemenea, s de la sfârşitul cuvintelor este pronunţat ca [s], dar în zona oraşului Rio se citeşte [ş].